Caninam mortem

Caninam mortem

Moartea este cinică, nu are sens și nu e personală.

Într-un oraș izolat din Persia se auzise că Moartea apărea în cotlonul unei cafenele părăsite și îți putea spune cu exactitate când vei primi cea din urmă nefericită vizită. Se duse și el să își încerce norocul. Când apăru, Moartea îl întrebă de ce o deranjează și-i spuse să-și vadă de a sa viață, să nu mai creadă în tot ce aude pe la colțurile piețelor. El însă insistă, iar Moartea, iritată, cedă cu o singură condiție: ca în schimbul informației cerute să îi acorde vizita cu un an mai devreme decât i s-ar cuveni. Încuviință, iar Moartea își ținu promisiunea și îi spuse că îl va lua exact atunci când va fi timpul. Doar că cu un an mai devreme.

Că banu’-i ochiu’ dracului, știa. Când i-a bătut la ușă cu coasa, Scârbavnica i-a propus pe lângă o monedă, 7 zile de viață-n plus pentru fiecare nefericit ce va lăsa fără suflare. Omu’ nostru, de frica morții și cu teamă de Dzeu s-a pus pe tăiat capete. Când a strâns 52 de monede, a lăsat și capul său la picioare. Cu ultima suflare, capul a întrebat-o de ce l-a păsuit? Moartea i-a zis că cei pe care i-a omorât erau deja pe moarte, iar el murise de un an, dar nu știa. Corpul i s-a năpustit asupra, dar moartea l-a îmbrățișat.

Un vrăjitor considerat invincibil întâlnește pe Doamna cu Coasa, iar aceasta, la curent cu faima lui, îi oferă șansa de a face un ultim gest de magie pentru a se salva. Vrăjitorul îi spune că dorește să mai trăiască doar 15 minute, timpul necesar clepsidrei sale de a se goli. Fără să fie naivă, Moartea îi acordă această doleanță, iar după ce numai 10 minute se scurseră, vrăjitorul prefăcu o bilă de sticlă în jurul clepsidrei și o dădu de-a rostogolul pe o pantă descendentă infinită pentru ca cele 15 minute de nisip din clepsidră să nu se scurgă niciodată în vreuna dintre cele două părți. Moartea se recunoscu învinsă, felicită vrăjitorul și îl omorî printr-un gest sec. În timp ce îi purta sufletul în brațe îi șopti că i-a oferit acea ultimă șansă din două motive: primul, pentru ca oamenii să aibă mereu speranța că pot trece peste orice obstacol, oricât de greu li s-ar părea. Iar al doilea motiv, continuă aceasta cu calmul pe care și l-a păstrat încă de la început, reprezintă o lecție și mai importantă pentru oameni: orice ar face aceștia, moartea are ultimul cuvânt.

Așa că prețuiți viața, altă scăpare nu există.